635 poze   188327 vizite

H-Despre cainii ciobanesti

Din timpuri stravechi, cainele a avut si alte aptitudini decat cele de vanator, printre care si cele de paza. Din totdeauna a existat pericolul ca turmele sa fie pradate de animalele salbatice si chiar de oameni. Cainele sub indrumarea omului, a devenit paznicul cel mai devotat al turmelor, gata sa respinga agresorii, oameni sau animale.
Primii caini ciobanesti au fost de talie mare, masivi, puternici, curajosi, gata sa sara la gatul lupului, ursului sau altor pradatori. Marea raspandire a acestor caini se datoreaza dezvoltarii de-a lungul miilor de ani a preocuparilor omului pentru cresterea animalelor, a schimbarilor comerciale aparute intre diferite comunitati umane, a migratiei unor popoare, mai ales a celor asiatice care au dus la contacte a diferitelor populatii canine si implicit la formarea de noi rase.
La inceput ciobanii preferau cainii cu blana alba, poate pentru ca ii vedeau mai usor noaptea, in contrast cu parul de culoare inchisa al lupului sau ursului si putea interveni in lupta lor, fara sa raneasca proprii caini. Cainii ciobanesti sunt robusti, rezistenti la intemperii, inteligenti, vioi, inteleg cu usurinta ce li se cere, au initiativa, sunt curajosi si protectori cu stapanul si averea acestuia.
In cazul in care sunt folositi in alte scopuri decat cele de paza a turmelor ei sunt recomandati persoanelor active, care au timpul si energia sa tina pasul cu ei. Atunci cand nu li se ofera ceva de facut, isi vor gasi singuri ceva ce s-ar putea sa nu ii convina stapanului, cum ar fi sapatul la radacina copacilor sau in diverse locuri, rontairea pantofilor preferati etc. Le place miscarea, plimbarile lungi, sa aiba mereu ocupatie.



Albumul selectat nu contine nici o poza.







Comentarii album • 3
paulus 14 decembrie 2015  
Revista Carpatii,1937, descriere extrem de sugestiva:
"Câinele ciobănesc Carpatin este mai masiv, mai puternic şi în acelaşi timp, prin fire, mai apropiat de lup. Privirea şi atitudinea lui, care în momente de furie au în ele ceva de fiară, se mai explică însă şi prin felul său de viaţă, departe de societatea omenească şi în veşnică ceartă cu jivinele dornice de prădăciuni. Singur păstorul i-a cunoscut blândeţea şi i-a simţit devotamentul, curajul şi voinicia.
Santinelă neclintită şi păzitor neobosit al turmei, el nu a căutat decât prilej de recunoştinţă aceluia cu care a împărţit codrul de mămăligă.
Între stăpân şi slugă s-a întreţesut pe încetul acel ataşament, explicabil numai între fiinţele care-şi duc la un loc viaţa, pribegind pe aceleaşi meleaguri, suferind ori bucurându-se împreună şi simţind deopotrivă fiorii aceloraşi primejdii. Pentru o vorbă bună, el (ciobănescul carpatin) ştie iubi tot aşa cum, transformat în fiară, se prăvăleşte cu toată furia asupra duşmanului, care-i ştie îndrăzneala şi de multe ori îi fereşte potrivnicia."
Raportează
canisadenitoi 15 februarie 2012  
Asa este dar pacat ca nu mai avem cainii de altadata!
Raportează
dobregeta 15 februarie 2012  
Fr. adevarat!
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.